EU, TU si EL

SONURI DIN ESENŢA

ETERNITĂŢII

Moto: ,,Roma – oraşul istoriei vizibile, unde trecutul

unei întregi emisfere pare a se mişca intr-o

procesiune funerară cu ciudate si ancestrale

imagini si trofee adunate de departe.”

George Eliot

Roma…oraş al străzilor înguste ? Mă simţeam oarecum

nedemna de-a vizita o ,,noua lume” ţinând cont de umilele mele cunoştinţe

ce le aveam despre Italia, despre Roma. ,,Ciao ! Come va ?’’ ai alte puţine

expresii făceau parte din sectorul uneia din emisferele mele cerebrale, la

nivelul limbilor străine, etajul doi, italiana. Iată ce motivează prezenţa

ghidului de conversaţie. Dacă eşti un cititor corect si nu te plictiseşti

repede, pe parcursul acestei lecturi o să-ti destăinui traducerea unui

cuvânt interesant ce a stârnit râsul în drum spre Vatican… .

Emoţii, frică, entuziasm provocate de un prim zbor cu avionul .

Ei bine, nervii opticii ai tovarăşilor mei au luat-o razna, fiind nedumeriţi de

informaţia ce-aveau s-o transmită mai departe la creier : avionul era roz !

Am numit-o ,,călătorie-n viitor’’ ; fiecare element părea o

reuşita a evoluţiei. Începutul cunoaşterii era însă doar un prim pas, urmând

să ieşim din vârtejul viitorului si sa ne cufundăm într-un umil dar valoros

trecut.

,,Azi vom merge-n tărâmul viselor si vom culege împlinirea

dorinţei de a fi in două locuri deodată !’’ Malul drept al fluviului Tibru

dezvăluie enigma unuia dintre microstatele europene : Vaticanul. Un picior

în micul stat suveran şi unul în ,,mantia’’ sa…marele oraş Roma si dorinţa ni

s-a-mplinit ! ,,Hei ! N-ai uitat ceva?’’ Ah! Cuvântul promis : ,,bafi’’ ! Şi ghici

ce-nseamnă ? Mustaţă :D.. ale cărui reverberaţii vor reveni în timp.

Piazza Navona – unde statuile au găsit elixirul umanităţii.

Aceasta găzduieşte un minunat decor in miniatura ce reprezintă ieslea

din Betleem. Fiind întâmpinaţi de statuia libertăţii şi de farmecele unui

bătrân vrac, am hotărât să le descoperim misterul : erau oameni care luau

prânzul ,,infinit’’ cu toridul soare pentru a supravieţui.

Fontana di Trevi – vraja unui nimb de gheata. ,,Dacă arunci un

bănuţ în fântână, te vei întoarce în Roma’’, spune legenda.

Il Colosseo – cufărul reminescenţelor. De mică m-a fascinat

Monumentul. Acolo am cunoscut o iluzie vizuală, mai concret o falsă

cunoaştere… creierul a confundat prezentul cu trecutul pentru o

scurtă perioadă de timp şi astfel s-a creat un fenomen Deja Vu.

Niciodată nu am vrut să citesc ultima pagina a unei cărţi până

nu am citit toate celelalte dinaintea ei. Obişnuiesc să păstrez cea mai

gustoasă bucăţică de pe farfurie până la sfârşit. De aceea, poate,

Basilica Santa Maria Maggiore îşi are descrierea în încheiere. Ploaie,

mister, adevăr, confuzie, eliberare au sorbit ceaiul în preajma-mi,

aflându-mă în acea biserică. Glasul îngeresc al unui cor, albul incolor al

purităţii ce acoperea orice victorie a unor eventuale intenţii metafizice,

parfumul unei singure dependenţe mi-au fredonat sonuri din esenţa

eternităţii. Şi uite dovada ca triumful călătorului în timp îmi aparţine.

Roma… oraş al străzilor înguste ?

Andrada GALDĂU